DEATH NOTE

Gen: Action, Thriller, Supra-natural, Mystery, Psychologic
An: 2006
Produs de: Madhouse
Număr de episoade: 37
Site oficial: http://www.ntv.co.jp/deathnote/

Scriam acum câteva luni că Death Note se anunţă a fi o nouă revelaţie anime. Se pare că nu m-am înşelat. Seria a ajuns la final săptămâna trecută, însă dezbaterile şi analizele sunt departe de a se fi încheiat pe forumuri şi în chat room-uri, iar site-urile de specialitate se întrec în laude şi calificative maxime. Cât despre mine, Death Note este prima (şi, deocamdată, singura) serie care a reuşit să mă captiveze de la primul şi până la ultimul episod şi, mai mult, să obţină calificative maxime sub aproape toate aspectele.

Începutul seriei este deja binecunoscut. Yagami Light este un elev strălucit. Are cele mai mari note din liceu, iar admiterea la cea mai bunp universitate din Japonia e o simplă formalitate. Într-o zi, Light găseşte din întâmplare un Death Note – un “caiet al morţii”care îi dă puterea de a ucide pe oricine, atâta timp cât îi cunoaşte numele şi chpiul. Nu trece mult şi Light ajunge să cunoască toate subtilităţile Death Note-ului. El se autoproclamă Dumnezeu şi, folosind Death Note-ul pentru a pedepsi orice criminal achitat de o justiţie pe care o consideră coruptă şi depăşită, speră să elimine astfel răul din întreaga lume. Acţiunile lui Light nu sunt trecute cu vederea. În curând, el ajunge să fie cunoscut în Japonia, iar apoi pe întreg mapamondul, sub numele de Kira, justiţiarul care nu uită şi nu iartă.

Intriga este împărţită în trei arcuri majore: Kira vs. L, Yotsuba şi Kira vs. Mello / Near. Primele două părţi ale seriei urmează aproape întocmai scenele din manga. A treia parte, în schimb, omite câteva scene neesenţiale, iar finalul în anime este schimbat în totalitate.

Prima parte a seriei impresionează în primul rând prin nota de inedit pe care o aduce într-un peisaj manga / anime dominat de serii în care forţa fizică se dovedeşte adeseori a fi cheia oricărui succes.  După cum spuneam şi în articolele trecute, Death Note este una din primele serii care pune accentul pe deducţii şi jocuri psihologice, dovedind astfel că inteligenţa primează atât în faţa întâmplării, cât şi în faţa forţei brute. Deşi L pregăteşte capcană după capcană pentru a-l demasca pe Kira, Raito reuşeşte să evite de fiecare dată dezastrul şi, mai mult, să folosească aproape orice situaţie spre avantajul său. Bun psiholog, Raito intuieşte gândirea celor din jur şi îi foloseşte de multe ori pentru a servi propriilor sale scopuri.

Conflictul psihologic dintre L şi Raito / Kira evoluează gradat, iar tensiunea creşte pe măsură ce fiecare din cei doi protagonişti încearcă să rămână cu un pas înaintea celuilalt, punând la cale planuri şi capcane din ce în ce mai complexe şi mai dramatice.  L îşi întăreşte tot mai mult convingerea că acesta este, de fapt, Kira. în cele din urmă Raito nu are altă soluţie decât aceea de a recunoaşte că "ar putea fi" Kira şi de a se lăsa închis, punând astfel în mişcare cel mai riscant plan de până acum - care va da însă roade la sfârşit.

După ce este închis, Raito renunţă la Death Note, pierzându-şi astfel toate amintirile legate de acesta. Nu trece mult şi un nou Kira îşi face apariţia. De data asta însă, Kira nu execută doar criminalii lăsaţi nepedepsiţi de justiţie, ci şi figuri proeminente ale mai multor giganţi industriali. Toate indiciile arată spre Yotsuba, o companie care pare să profite cel mai mult de pe urma acţiunilor lui Kira.

Mulţi fani s-au plâns că partea de mijloc a seriei e nejustificat de plictisitoare şi de lungă. Pe de altă parte însă, arcul Yotsuba are meritul indiscutabil de a arăta adevărata faţă a lui Raito - un tânăr entuziast, care crede în idealurile sale şi e pregătit să-şi folosească abilităţile la maximum pentru ca justiţia să triumfe. Contrastul dintre Raito şi Raito / Kira este realizat cu artă, iar mesajul care se desprinde la final e evident: puterea corupe.

După ce Raito îşi recapătă amintirile şi o manipulează pe Rem astfel încât îl învingă în sfârşit pe L şi îşi asumă postura de Dumnezeu al noii lumi, nici un obstacol nu mai pare să îi stea în cale. Raito ajunge însă să fie orbit de putere într-atât de mult încât planurile sale devin din ce în ce mai previzibile, iar în final Mello şi Near (ultimul autointitulându-se succesorul de drept al lui L) reuşesc să îl demaşte unindu-şi forţele.

Cu toate că acest arc se presupune ar fi punctul culminant al seriei, impactul nu mai este atât de puternic, iar unele scene lasă o puternică impresie de deja-vu.  Mello şi Near nu sunt caracterizaţi în aceeaşi măsură ca şi L, iar personalitatea şi maniera celor doi se reduce la câteva trăsături preluate (prea) evident de la predecesorul lor. Nici celelalte personaje nou-introduse nu se bucură de o atenţie mai mare, fapt care lasă impresia că finalul a fost scris în grabă şi fără ca autorii să se concentreze la fel de mult pe detalii ca şi până acum.

Din punct de vedere grafic, Death Note se bucură de o realizare ireproşabilă. Producătorii au acordat atenţie în aceeaşi măsură atât personajelor, cât şi detaliilor de fundal.  Animaţia impresionează prin fluiditate şi prin efectele inedite care accentuează tensiunea în anumite scene sau subliniază întorsăturile neaşteptate de situaţie. Nici genericele de început şi sfârşit nu se lasă mai prejos, ambele prezentând o sincronizare perfectă între sunet şi animaţie şi fiind în ton cu specificul seriei.

  

În ceea ce priveşte OST-ul, deşi seria are doar 37 de episoade, peste 50 de melodii de fundal au fost compuse pentru Death Note. Specificul pieselor variază de la melodii ambientale la teme cu tentă religioasă şi partituri vocale, fiecare încadrându-se în specificul scenei pe care o descrie.

După cum scriam şi în celelalte articole, Death Note ridică o serie de probleme etice şi morale pentru care e greu de găsit un răspuns care să mulţumească pe toată lumea. Cât de departe poate merge justiţia pentru a-şi îndeplini rolul său primordial, acela de a eradica răul sub orice formă? Având puterile conferite de Death Note, Kira are sau nu dreptul de a se erija în justiţiar suprem? Şi, în cele din urmă, poate exista o dreptate supremă? Death Note oferă un răspuns simplu şi de bun simţ: nu există o definiţie universală pentru bine şi rău; învingătorul impune de la sine propria sa percepţie asupra legii şi dreptăţii.

Una peste alta, Death Note este fără îndoială o serie de referinţă, recomandată oricărui fan anime care se respectă.  

DEATH NOTE

Yagami Light este un elev strălucit. Are cele mai mari note din liceu, iar pentru el admiterea la universitate e o simplă formalitate. Într-o zi, Light găseşte din întâmplare un Death Note – un “caiet al morţii”care îi dă puterea de a ucide pe oricine, atâta timp cât îi cunoaşte numele şi chpiul. Nu trece mult şi Light ajunge să cunoască toate subtilităţile Death Note-ului. El se autoproclamă Dumnezeu şi, folosind Death Note-ul pentru a pedepsi orice criminal achitat de o justiţie pe care o consideră coruptă şi depăşită, speră să elimine astfel răul din întreaga lume. Acţiunile lui Light nu sunt trecute cu vederea. În curând, el ajunge să fie cunoscut în Japonia, iar apoi pe întreg mapamondul, sub numele de Kira, justiţiarul care nu uită şi nu iartă.

Agenţia Naţională de Poliţie din Japonia porneşte, la început pe cont propriu, iar apoi alături de FBI, o anchetă pentru a afla identitatea lui Kira. Încercările lor se dovedesc fără succes la început. În scurt timp însă, L, cel mai bun detectiv al lumii, se alătură echipei de investigaţie. De aici, povestea se centrează pe înfruntarea dintre Kira şi L, doi indivizi geniali, care se consideră fiecare emisar al justiţiei supreme.

Atât protagoniştii seriei, cât şi personajele secundare importante au caractere puternice, reliefate atât prin acţiuni, cât mai ales prin modul de a gândi şi de a analiza fiecare situaţie nou-apărută. Kira şi L sunt oponenţi de aceeaşi talie; amândoi au o putere de deducţie ieşită din comun, anticipează cu precizie mişcările celuilalt, încearcă să fie mereu cu un pas înainte şi nu se dă în lături de la pentru a învinge. În această urmărire, primul care va fi descoperit va pierde totul, fapt care face înfruntarea cu atât mai dramatică.

Este interesant de urmărit evoluţia psihologică a eroilor principali pe parcursul fiecărui episod. Atât L, cât şi Light detestă să piardă. Cu fiecare victorie câştigată, Kira devine din ce în ce mai încrezător în sine, fapt care îl motivează la rândul lui să conceapă planuri din ce în ce mai elaborate pentru a contracara fiecare mişcare a lui L. Pe de altă parte, deşi L intuieşte adevărata identitate a lui Kira, dovezile aparent inatacabile care îi contrazic teoria îl fac să fie nesigur, iar nesiguranţa îl împinge să îşi asume riscuri din ce în ce mai mari.

Yagami Light / Kira
În aparenţă, Light este un elev studios şi are un viitor strălucit înainte. Nimeni, în afară de L, nu bănuieşte că el este de fapt Kira, justiţiarul misterios care ucide orice criminal despre care prinde de veste.

Ryuuk
Ryuuk este zeul morţii (shinigami) care se pretinde a fi fostul posesor al Death Note-ului găsit de Light. Ryuuk îl însoţeşte pe Light pretutindeni pentru că, susţine el, nu are altceva mai bun de făcut...

Ryuga Hideki / Ryuuzaki / L
La prima vedere, L este un individ extrem de bizar. Are o postură ciudată, poartă mereu aceleaşi haine şi mănâncă mult prea multe dulciuri. Dincolo de aparenţe însă se ascunde o minte strălucită, în stare să facă cele mai neaşteptate conexiuni şi deducţii.

Amane Misa
După ce shinigami-ul Jealous îşi dă viaţa pentru a o salva de un ucigaş fanatic, Misa intră în posesia Death Note-ului acestuia. Misa îl admiră pe Kira şi este gata să facă orice pentru a-l întâlni. După ce îl cunoaşte pe Light, ea i se supune întru totul, cu singura condiţie ca Light să o accepte drept prietenă şi iubită.

Rem
După moartea lui Jealous, Rem devine protectoarea Misei. Spre deosebire de Ryuuk însă, ea este gata să facă orice pentru a o ajuta pe Misa.

Dincolo de intriga elaborată, Death Note ridică o serie de întrebări morale şi etice. Cât de departe poate merge justiţia pentru a-şi îndeplini rolul său primordial, acela de a eradica răul sub orice formă? Având puterile conferite de Death Note, Kira are sau nu dreptul de a se erija în justiţiar suprem? Şi, în cele din urmă, poate exista o dreptate supremă? Death Note oferă un răspuns simplu şi de bun simţ: nu există o definiţie universală pentru bine şi rău; învingătorul impune de la sine propria sa percepţie asupra legii şi dreptăţii.

Death Note este, fără îndoială, o serie de referinţă în peisajul anime contemporan. Dualitatea protagoniştilor, contrastul dintre aparenţă şi realitate, cursa pe viaţă şi pe moarte dintre urmăritor şi urmărit dau un plus de savoare acestei realizări de excepţie, iar finalul seriei (din care au apărut până acum 17 din cele 37 de episoade anunţate) se anunţă a fi apoteotic.